Se vorbește deseori, în
societatea noastră (și în altele), despre modă; mă refer în special la felul în
care este îmbrăcat cineva, ce este la modă și ce nu este, care branduri sunt
bune/frumoase și care nu prea.
Masa, percepe moda, în dependență
de ceea ce se vinde pe piață (piața centrală), și consideră la modă și frumos
ceea ce apare în cantități enorme pe rafturile magazinelor/pieții, în
dependență de sezon, vara – maiouri de un tip, toamna – scurte și blugi, iarna
„fesuri” cușme – care mai de care, primăvara – fiind un an nou – începe businessul.
Chiar dacă haina rămâne neuzată,
ea nu mai poate fi utilizată, deoarece nu este în modă, după părerea unora, și
cu certitudine că tânăra generație apelează către buzunarele părinților, pentru
a-și reînnoi garderoba, și totodată procurând biletul către incubatorul turmei
ce poartă un anumit tip de haină la momentul respectiv, astfel lipsindu-se de
originalitate, însă neconștientizând că sunt robi a-i hainelor/modei.
Prin sursele de răspândire a
informației, ca de exemplu mass-media, sunt popularizate în continuu
prototipuri, cum ar trebui să fie cineva îmbrăcat. Și, dacă a îmbrăcat o
actriță de la Hollywood o haină, fie cu un aspect plăcut sau mai puțin plăcut,
oricum acea haină va începe călătoria printre cei doriți de a copia identitatea
altor persoane, ne-luând în considerație statutul financiar/social.
O atenție deosebită se acordă în
ultimul timp, brandurilor, ducându-se discuții inutile despre care e mai cool.
Blugi de la levis, chiloți de la Kelvin Klein, maiou s-au cămașă de la armani,
adidași de firmă, etc.
Toate astea se discută, dar prima
ce se verbalizează într-o asemenea discuție, este prețul, care umflă m-ai tare
prețul, acela e cel m-ai și cel m-ai la modă.
Nu înțeleg de ce ar fi atât de
important de a evidenția atâta prețul, „djînș di 100 di evro” sau „șubă din piele
de veveriță de la gucci de 1000 di evriși”. Îmi vine să râd, auzind asemenea
valorificări ale frumosului. S-a creat o prejudecată, frumosul având preț, pe
cât este m-ai scumpă haina cu atât este m-ai frumoasă și m-ai la modă,
indiferent dacă haina este dezgustătoare sau plină de culori isterice, dacă
este procurată la un preț mare, atunci trece testul și este acceptată acea
haină „frumoasă” (chiar promovată).
Deci, haina scumpă să rezumă în
societate, cu haina frumoasă/la modă, și în deosebi, manifestă acest tip de
gândire, persoanele care devin bogate peste noapte, fiindcă ducând o viață
modestă și fiind luat în derâdere de către colegi sau simțindu-se cumva
inferior din cauza hainelor considerate simple, odată cu primirea unei averi;
răsare curcubeul se aprinde semaforul, respectiv, sentimentul de subapreciere
din trecut, se transformă într-unul de supraapreciere, astfel fiind „la modă” –
în rând cu lumea.
Cât de mult nu s-ar chinui cei ce
țin piciorul cu moda cultivată intenționat pentru a face profit, oricum, nu se
conștientizează că sunt manipulați de către cei ce vor să-și vândă anual noile
tipuri de haine.
Căci, până la urmă, orice haină
devine cârpă, și nimeni atunci nu le m-ai atribuie aceste calități eronate.
Omul este om, fie el îmbrăcat cu
o haină de la un brand renumit sau pur și simplu o haină simplă; omul
reprezintă haina și nu invers. Aici a-ș face o remarcă, referitor la unii inși,
care încearcă prin vestimentație, să sară mai sus, să pară m-ai importanți;
studenți ce învață pe note de 5 și nu pot scoate o vorbă rațională, pășesc
pragul universităților din țară, îmbrăcați în paltoane și cu mapa în mână, de
parcă ar fi cu mandat de deputat în buzunar sau cu cheile de la Bugatti
(deși în realitate vine ca peștele în conservă la fel ca și toți ceilalți, în
transportul public). Domnișoare cu chip de „prostituată intelectuală”, tocuri
înalte pe care nu știu să meargă, fuste care m-ai de care, machiaj de calitate
(făcut de către vecina din cameră), etc. Pe lângă toate aceste rânduri de haine
„cool”, unii m-ai au în mână și câte un diplomat cu laptop (care este procurat
pe chinul părinților ce muncesc peste hotare), acesta din urmă fiind destinat
nu pentru citire și prelucrarea materialelor pentru universitatea, ci pentru
muncă mult m-ai inteligentă, și anume, pentru a pierde 3 ani de studenție,
stând pe odnoklassniki, unde a intrat în modă ca fiecare să-și posteze acolo
poze cu haine noi, care trebuie neapărat să fie de la armani, și tot așa m-ai
departe…
În final, puțini din aceștia,
recunosc, că acel armani, este procurat de fapt de la piața centrală, și prețul
nu este de 100 „evro”, ci de 200 lei…
Autor:
Bejenari Sergiu
03.12.2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu