Astăzi încerc să vorbesc despre
un fenomen social, care îl întâlnim cu toții, zi de zi, la serviciu, la
universitate, acasă, etc.
Odată cu pășirea pragului ușii,
în fiece dimineață/zi, în decurs de câteva secunde/minute, fiecare din noi,
interacționează cu oameni, care la fel încep ziua, sau abia o finisează…
Problema, (dacă a-ș putea-o numi
astfel), constă în noi înșine și totodată în cei ce ne înconjoară, și anume, în
priviri.
Interacționăm permanent cu
diverse tipuri de priviri, multe din ele (din fericire) rămânând scăpate cu
vederea, altele din întâmplare, sunt prinse, analizate/trăite/suferite.
Primele priviri de dimineață (în
oraș), sunt întâlnite la stație/oprire, atunci dai de ochi/priviri
roșii/supărate/somnoroase, unele hazlii/plăcute, altele dezgustătoare.
Pornind spre ușa transportului
public, automat, se dă start luptei pentru „tron”, și majoritatea devin
dușmani, unii se-mping, alții aruncă priviri, acestea din urmă fiind foarte
diverse. În fine, dacă transportul e gol, atunci lupta trece ușor.
Etapa următoare, nu ține atât de
competiție, cât de principiu probabil, sau poate e un simplu fel de a fi.
Taxatorul te analizează, poate ușor să te treacă cu vederea. Însă, vecinul de
pe scaunul din față, poate fi mult mai deosebit, și des este în stare să arunce
priviri grele, dezgustătoare (în schimb sincere).
Ar fi mult de spus, dacă a-ș
analiza toate, privirile întâlnite zilnic.
Vreau să evidențiez doar, că
aceste priviri diverse, pot fi într-adevăr grele, și o simplă ieșire în oraș,
pentru unii, este asemănătoare cu o luptă interioară/exterioară, căci fiind
supus acestor teste a privirilor diverse, scurgătoare de energie, psihicul este
presat de tensiunea grea a ochilor străini.
Trecerile de pietoni, sunt pline
de accidente psihologic construite și neobservate, trecătorii aruncând gunoi cu
ochii, infectând moralitatea diferitelor persoane, care deloc nu sunt dorite de
negativism.
Universitatea (ca exemplu, căci
acolo mă aflu mai des), este aglomerată de viitori miniștri, care, știți și
singuri cum privesc spre simplii muritori. Unii din părinții educației,
încearcă în continuu să facă ordine cu privirea, astfel intimidând/frustrând viitorii
concurenți, care le-ar putea lua serviciul în viitor.
Merg, în deal și în vale, și pe
drum drept, și mai puțin drept, uneori sub ploaie, uneori sub soare; mereu
interacționând cu priviri uimitoare.
-
E trist
celor, care-ajungând acasă, nu au parte, de o privire blândă/caldă de copil,
care aduce lumină printre gândurile sumbre/obosite de-acele lupte/interacțiuni
cu diavolii societății… Printre care ne regăsim uneori și noi…
Autor: Bejenari Sergiu
19.11.2011
Ai mare dreptate!!
RăspundețiȘtergereGmmm nu degeaba nu suport eu oamenii... că ei răspândesc energie negativă și dacă stai săi privești pe toți și să interacționezi cu ei atunci te încarci și tu cu minus... de cele mai dese ori este bine și recomandabil să nu interacționezi cu oamenii privindu-i direct în ochi astfel riști să-ți strici dispoziția pe întreaga zi...
RăspundețiȘtergereȘi dacă mai ești și o persoană care nu se bucură de fiecare clipă atunci chiar face să-ți pui chestie de ăia ca la cal și să privești direct înainte, căci te poți molipsi de depresie ...