19 noiembrie 2011

Priviri


Astăzi încerc să vorbesc despre un fenomen social, care îl întâlnim cu toții, zi de zi, la serviciu, la universitate, acasă, etc.
Odată cu pășirea pragului ușii, în fiece dimineață/zi, în decurs de câteva secunde/minute, fiecare din noi, interacționează cu oameni, care la fel încep ziua, sau abia o finisează…
Problema, (dacă a-ș putea-o numi astfel), constă în noi înșine și totodată în cei ce ne înconjoară, și anume, în priviri.

Interacționăm permanent cu diverse tipuri de priviri, multe din ele (din fericire) rămânând scăpate cu vederea, altele din întâmplare, sunt prinse, analizate/trăite/suferite.
Primele priviri de dimineață (în oraș), sunt întâlnite la stație/oprire, atunci dai de ochi/priviri roșii/supărate/somnoroase, unele hazlii/plăcute, altele dezgustătoare.
Pornind spre ușa transportului public, automat, se dă start luptei pentru „tron”, și majoritatea devin dușmani, unii se-mping, alții aruncă priviri, acestea din urmă fiind foarte diverse. În fine, dacă transportul e gol, atunci lupta trece ușor.
Etapa următoare, nu ține atât de competiție, cât de principiu probabil, sau poate e un simplu fel de a fi. Taxatorul te analizează, poate ușor să te treacă cu vederea. Însă, vecinul de pe scaunul din față, poate fi mult mai deosebit, și des este în stare să arunce priviri grele, dezgustătoare (în schimb sincere).
Ar fi mult de spus, dacă a-ș analiza toate, privirile întâlnite zilnic.
Vreau să evidențiez doar, că aceste priviri diverse, pot fi într-adevăr grele, și o simplă ieșire în oraș, pentru unii, este asemănătoare cu o luptă interioară/exterioară, căci fiind supus acestor teste a privirilor diverse, scurgătoare de energie, psihicul este presat de tensiunea grea a ochilor străini.
Trecerile de pietoni, sunt pline de accidente psihologic construite și neobservate, trecătorii aruncând gunoi cu ochii, infectând moralitatea diferitelor persoane, care deloc nu sunt dorite de negativism.
Universitatea (ca exemplu, căci acolo mă aflu mai des), este aglomerată de viitori miniștri, care, știți și singuri cum privesc spre simplii muritori. Unii din părinții educației, încearcă în continuu să facă ordine cu privirea, astfel intimidând/frustrând viitorii concurenți, care le-ar putea lua serviciul în viitor.
Merg, în deal și în vale, și pe drum drept, și mai puțin drept, uneori sub ploaie, uneori sub soare; mereu interacționând cu priviri uimitoare.
-          E trist celor, care-ajungând acasă, nu au parte, de o privire blândă/caldă de copil, care aduce lumină printre gândurile sumbre/obosite de-acele lupte/interacțiuni cu diavolii societății… Printre care ne regăsim uneori și noi…

Autor: Bejenari Sergiu
19.11.2011

2 comentarii:

  1. Gmmm nu degeaba nu suport eu oamenii... că ei răspândesc energie negativă și dacă stai săi privești pe toți și să interacționezi cu ei atunci te încarci și tu cu minus... de cele mai dese ori este bine și recomandabil să nu interacționezi cu oamenii privindu-i direct în ochi astfel riști să-ți strici dispoziția pe întreaga zi...
    Și dacă mai ești și o persoană care nu se bucură de fiecare clipă atunci chiar face să-ți pui chestie de ăia ca la cal și să privești direct înainte, căci te poți molipsi de depresie ...

    RăspundețiȘtergere