De ceva timp, începe să-mi vină
un nou vânt revoltător spre ideea de libertate, trezindu-mi câteva întrebări
referitor la aceasta, și anume: Oamenii sunt într-adevăr liberi în gândire?
Care sunt limitele în gândire? Care sunt părțile ce strivesc anumite limite în
gândire? Cum influențează societatea asupra libertății individului/unui om și
care sunt consecințele acestora asupra gradului libertății de gândire?
Unii pot spune că suntem absolut
liberi în gândire și că nimic nu ne împiedică de a gândi liber, alții trec de
altă parte. Analizând anumite situații din viață/trecut, ascultând opiniile și
plângerile altora, ajung la ceea că liberi în gândire noi suntem, dar că
această libertate nu poate fi absolută, ci una imaginativ măsurabilă
(limitată).
