Interpretarea celor zece porunci biblice sau DECALOGUL-ui

În această interpretare a poruncilor din decalog, voi încerca să utilizez metoda gramaticală și cea psihologică. Semnificația ce va fi descrisă, din start necesită percepută ca una mai mult sau mai puțin subiectivă, pe alocuri fiind interpretări axate pe aspectele morale, și cu o detașare de partea religiosului; în sens că, felul în care vor fi interpretate aceste porunci, va fi unul neutru, redând ambele părți văzute.

Conform celor zece porunci, soțiile sunt proprietatea bărbatului lor, căsătoria înseamnă transfer de proprietate (de la tată la soț), iar femeile sunt mai puțin prețioase decât proprietățile imobiliare, fiind menționate în urma lor.  Adulterul este încălcarea dreptului de proprietate al unui bărbat.[1] Deci, cele zece porunci se adresau doar bărbaților evrei.

Varianta poruncilor analizate/interpretate aici, nu este nici cea ortodoxă, nici cea catolică sau luterană, ci a învățăturii iudaice.

Empatia, ca metodă de a înțelege/trăi ceea ce spune cel de alături

 

Fiecare dintre oameni, s-a ciocnit măcar odată cu replică de genul „nu mă înțelegi, nu mă înțelege lumea”. Păi, de multe ori apar asemenea momente, chiar dacă ele nu sunt anunțate de către cel cu care vorbim sau invers. Consider că deseori problema este că într-o bună parte din oameni domină egoismul, fiecare privind/ascultând pe cineva, nu implică o picătură de empatie.