În această
interpretare a poruncilor din decalog, voi încerca să utilizez metoda
gramaticală și cea psihologică. Semnificația ce va fi descrisă, din start
necesită percepută ca una mai mult sau mai puțin subiectivă, pe alocuri fiind
interpretări axate pe aspectele morale, și cu o detașare de partea
religiosului; în sens că, felul în care vor fi interpretate aceste porunci, va
fi unul neutru, redând ambele părți văzute.
Conform
celor zece porunci, soțiile sunt proprietatea bărbatului lor, căsătoria
înseamnă transfer de proprietate (de la tată la soț), iar femeile sunt mai
puțin prețioase decât proprietățile imobiliare, fiind menționate în urma lor. Adulterul este încălcarea dreptului de proprietate
al unui bărbat.[1] Deci, cele
zece porunci se adresau doar bărbaților evrei.
Varianta
poruncilor analizate/interpretate aici, nu este nici cea ortodoxă, nici cea
catolică sau luterană, ci a învățăturii iudaice.
