Fiecare dintre oameni, s-a
ciocnit măcar odată cu replică de genul „nu
mă înțelegi, nu mă înțelege lumea”. Păi, de multe ori apar asemenea
momente, chiar dacă ele nu sunt anunțate de către cel cu care vorbim sau
invers. Consider că deseori problema este că într-o bună parte din oameni domină
egoismul, fiecare privind/ascultând pe cineva, nu implică o picătură de
empatie.
Pentru a înțelege pe cineva, este
nevoie mai întâi de a cunoaște limba/limbajul în care vorbește persoana, apoi,
fiind vorbitori de aceeași limbă. Și dacă ne referim la un cerc anume de
persoane, care se întâlnesc mai frecvent, implică comunicarea, schimb de
idei/întâmplări/sentimente, uneori fiind înțelese/percepute de către cel ce
ascultă, alteori nu prea. Cauzele neînțelegerii fiind suficient de diverse,
începând de la dispoziția celui ce ascultă (starea emoțională) și finisând cu
nivelul conceptual posedat de către acesta.
Dacă privim spre trecutul și
prezentul filosofiei, și anume în domeniul ce ține ce perceperea/înțelegerea
anumitor idei/texte, plecăm spre hermeneutică. Aceasta din urmă, cine știe,
cine nu știe, este domeniul care și-a început viața de la Aristotel (adevărul
corespondent, lucrarea Despre Interpretare),
apoi trece la faza cea mai cunoscută a conceptului dat, și anume specializarea
în interpretarea textelor biblice. Deci, conceptul de hermeneutică tradus motamo este interpretare/înțelegere, în
sensul de a înțelege din perspectiva celuilalt.
Zi de zi interacționând cu
diverse persoane, la domiciliu, la serviciu/universitate, prieteni, etc.,
comunicând cu aceste persoane, schimbând chiar cele mai simple propoziții,
implică o metodă hermeneutică simplistă, deoarece fiecare din noi, comunicând
ceva verbal sau gestual, poate reda un gând într-o formă abstractă, înțelesul
căruia este perceput cu ajutorul interpretării, aceasta din urmă implicând în
sine anumite cunoștințe despre persoana/tematica auzită. Din aceste cunoștințe
poate face parte: biografia persoanei,
caracterul, persoanele care-l înconjoară, etc.
Ascultând un prieten/coleg, care
îți redă o stare sau o întâmplare/problemă din viața sa, pentru o înțelegere
cât mai pură a acestuia, necesar este de a trece imaginativ de partea celui ce
vorbește, de a încerca de a trăi ceea ce auzi, o trăire de scurtă durată ce are
loc doar în imaginație. Abstractizăm, ne plasăm în altă ipostază și încercăm să
privim acele lucruri/probleme, cu ochii celuilalt, căci odată ce privim/analizăm
cele auzite, din perspectiva pur subiectivă, atunci pornim judecarea acestuia,
ceea ce este „greșit/incorect” după
părerea mea (pur subiectivă).
Înainte de a-l judeca pe cel ce
vorbește sau o întâmplare anumită, este nevoie de a face cunoștință cu mediul
în care a crescut acea persoană (la nivel interpretativ/intuitiv), principiile
și prejudecățile acestuia (analizându-l iară-și după felul și locul unde a fost
crescut/educat, după viziunea sa asupra lumii în genere, astfel observând din
ce categorie religioasă/socială este persoana). Fiind la curent într-o oarecare
măsură cu aceste lucruri, putem înțelege poziția acestuia.
De exemplu: Înainte de judeca un
om care cerșește, și de al plasa la o categorie joasă de oameni, ar fi
binevenite întrebări asupra motivelor/cauzelor ce l-au adus la această viață,
căci chiar dacă se spune că suntem liberi și avem egale drepturi de a ne
dezvolta, acestea din urmă rămân să fie doar la nivel conceptual și nici pe
aproape de cel practic. Omul ce ajunge la o asemenea stare, poate avea un șir
de cauze (de tipul celor menționate mai sus și nu numai). Probabil este că acea
persoană să fi avut o copilărie violentă, o familie în care au fost cultivate
alte valori, intimidarea în copilărie de către cei din jur, etc. Enumerând doar
câteva din cauzele posibile, este suficient de a presupune/interpreta felul în
care puteau decurge lucrurile în continuare (alcoolism, droguri, divorțuri,
sărăcie, boală, etc.).
Deci, judecând/analizând pe
cineva, trebuie de ținut cont de aceste lucruri, admițând și ceea că fiecare
persoană în parte are caracter diferit, este o personalitate individuală, și
felul în care el/ea este, depinde în mare parte de societatea care la adus la o
stare anumită, cât și de partea psihică a acestuia (cineva fiind mai rezistent
la presiunile sociale, altul fiind puțin mai slab sau mai rece, etc).
Autor:
Bejenari Sergiu
27.09.2011
Destul de interesant articol...
RăspundețiȘtergere