Deseori, ne cerem ceva anume de la noi înșine, ne planificăm un șir de cerințe punctate, uneori categorizate.
De exemplu vin momentele de criză, atunci când sunt cel mai puțin așteptate. Nu vreai să vorbești sau să te vezi cu cineva, să răspunzi la întrebare/zâmbet. Parcă vreai altceva, dar ce anume, nu vine ideea. Merge omul prin odaie, prepară un ceai sau o cafea, încearcă să o savureze, gândește ceva, încearcă o concentrare asupra la ceva, asupra unei simple probleme, un gunoi din mijlocul mesei/capului.
