Odată cu-nchiderea pleoapelor, pornite să nască multașteptat-a privire/uitare în somn/vidul vidului, începe infinit-a gândire sistemică-a lumii de dincolo, de partea cealaltă a gândirii ce se-ascunde în timpul luminii sub masca realității, în clipele științific pline, cele dintâi fiind percepute de masă mult mai pline/reale cu știre-nțeleasă senzația de timp și de spațiu.
Odată cu tragerea zăvorului la ușa luminii, deschiderea căreia îndată făcută, apare o a doua reală viață pe timp de lumină uitată/numită cu conceptul de inconștient; de care din aceste realități putem spune că suntem conștienți, nu putem afirma cert.
Înaintări de ipoteze – „argumentate” după metode inventate, într-o fază suntem și în cealaltă nu suntem conștienți. Schimbarea cu locul a ceea ce știm cu ceea ce nu știm, afirmarea că suntem conștienți de ceea ce știm/simțim, căzând într-un senzaționalism. Inversare de conștient cu inconștient, dedublare de eu, acuzație de schizofrenie, sau poate o trăire într-un timp bi/tri - dimensional. Noaptea viață, ziua viață, puntea-ntre ele fiind amintirea din vis, în vis schițe din zi, în ambele cazuri „iluzii”.
Amintirea, în ea stă puntea/drumul/ușa spre a treia trăire? ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu