În așteptarea tăcerii

Liniște și speranță-mi stă în spațiu-mi arhiplin,
Independente fiind de puținul loc rămas în acel plin.
Liniște născută concomitent cu-acel larg,
Dar, inocentă fiind, de impuritatea-mi conștientă.
Speranța, creatoare de pânze,
Ce-mi leagănă timpurile, pentru a-și întinde-a sa existență-n al meu văzduh…